Vremuri cu haiduci, de mult apuse

Haiducul (plural haiduci) era numele dat acelor personaje din epoca modernă, în Balcani (mai ales în România, Bulgaria şi Serbia) pe seama căruia folclorul a pus de multe ori legende. În firul invariabil al acestor legende, haiducul jefuieşte pe cei bogaţi, mai ales pe boieri şi pe turci, şi ajută ţăranii cu o parte din pradă (în special pentru a avea susţinerea lor). Haiducii sunt personaje care au adunat în jurul lor mult romantism, fiind echivalenţi ai personajelor de tip Robin Hood din Occident. De aceea, deseori faptele lor erau cântate în balade populare. (conform http://ro.wikipedia.org)

Haiducii sunt prezenţi în toate ţările din Balcani ca luptători pentru dreptate, împotriva boierilor locali şi ai străinilor asupritori. Trecuţi sub tăcere de manualele din epoca regilor, consideraţi elemente care provoacă dezordine, priviţi cu circumspecţie de comunişti, pe de o parte consideraţi bunicii luptei de clasă, pe de altă parte, consideraţi un exemplu nu tocmai potrivit pentru societate, în pericol de a cădea în uitare azi, haiducii şi pandurii, au reprezentat pentru popor, adevăraţi eroi. În special, timp de o sută de ani, Oltenia cunoaşte o escaladare a fenomenului, după Pacea de la Passarowitz, când Oltenia a trecut în stăpânirea austraică şi până după revoluţia condusă de Tudor Vladimirescu, haiducia a constituit, de multe ori, singura soluţie în faţa represiunilor şi nedreptăţilor.În Oltenia (un adevărat ţinut al haiducilor), haiducia apare ca fenomen, mult mai devreme, de fapt după 1560, odată cu Baba Novac, continuă cu legendarii Gruia Novac (unul dintre fii săi), cu Iorgu Iorgovan şi cunoşte o adevărată explozie, devenind o modă, în timpul ocupaţiei austriece până după revoluţia lui Tudor Vladimirescu.Timp de aproximativ 300 de ani, (cca.1560-1860) există un lung şi neîntrerupt şir de haiduci celebri.

Vremea haiducilor apune în preajma unirii principatelor, odată cu revoluţionarul Popa Şapcă, ultimul care ridică la luptă cetele de haiduci.